Copilul dumneavoastră face crize de furie ieșite din comun, însoțite de gesturi agresive asupra obiectelor, animalelor sau a altor persoane? Este foarte probabil să sufere de tulburare explozivă intermitentă.

Copiii care suferă de tulburare explozivă intermitentă au dificultăți majore în reglarea emoțională, manifestând crize de furie cu o intensitate disproporționată cu importanța factorilor stresori psihosociali ce stau la baza lor. Categoria a fost introdusă în DSM la ultima revizie, apărând ca și categorie nozologică separată doar in DSM-V.

Criteriile de diagnostic DSM-V pentru tulburarea explozivă intermitentă sunt:

Crize comportamentale recurente caracterizate prin incapacitatea de a-și controla impulsurile agresive, manifestate într-una dintre următoarele forme:

1. Agresivitate verbală (tantrumuri temperamentale, tirade, argumentări sau lupte verbale) sau agresivitate fizică îndreptată către obiecte, animale sau alte persoane, ce apare în medie de două ori pe săptămână, pe o perioadă de minim 3 luni. Agresivitatea fizică nu duce la deteriorarea sau distrugeea obiectelor, sau la rănirea animalelor sau persoanelor care sunt ținta ei.
2. Trei crize comportamentale care implică deteriorarea sau distrugerea obiectelor și/sau atac fizic ce implică răni provocate animalelor sau altor persoane, pe parcursul a 12 luni.

Intensitatea agresivității manifestate pe parcursul crizelor trebuie să fie mult disproporționată comparativ cu semnificația factorului stresor psihosocial ce a provocat-o. Crizele recurente nu sunt premeditate, sunt impulsive și bazate pe furie și nu sunt produse cu scopul de a atinge un anumit obiectiv.

Diagnosticul se poate pune numai după vârsta de 6 ani. Studiile au arătat că tulburarea este mai frecventă la băieți decât la fete. Tulburarea este diagnosticată atât la copii, cât și la adulți.

Dincolo de simptomele comportamentale, copilul trăiește o serie de simptome fizice: dureri de cap, tensiune musculară, tensiune în piept, palpitații, furnicături, presiune la nivelul capului, senzație de tremur. Pe plan cognitiv, copilul se confruntă cu o toleranță scăzută la frustrare, sentimentul de pierdere a controlului asupra propriilor gânduri, fugă de idei. Pe plan emoțional, copilul trăiește o furie intensă, iritabilitate greu de controlat, combinate cu perioade scurte de detașare emoțională.

Cauzele acestei tulburări pot fi atât de natură genetică sau neurologică, cât și de natură socială. De regulă tulburarea este corelată cu un mediu familial caracterizat prin certuri și dispute violente verbal sau fizic. Copilul expus unui mediu violent încă de la o vârstă fragedă va avea o tendință mai mare să prezinte aceleași dificultăți de reglare emoțională atunci când crește. Studiile vorbesc însă și de o componentă genetică, existând posibilitatea moștenirii impulsivității de la unul dintre părinți. Nu a fost identificată însă o genă specifică ce ar avea rol în declanșarea tulburării. În plan neurologic, a fost evidențiat rolul neurotransmițătorului serotonină în această tulburare, agresivitatea impulsivă fiind relaționată cu anomalii în zona corticală care inhibă activitatea musculară prin intermediul serotoninei, dar studiile sunt încă la început. De asemenea, s-au evidențiat anormalii în zonele corticale care reglează excitația și inhibiția.

Este recomandat ca părinţii să apeleze la serviciile unui specialist (psiholog clinician, psihoterapeut), atât pentru evaluarea dificultăţilor emoţionale cu care copilul se confruntă, cât și pentru conceperea și implementarea unui program complex de psihoterapie. Acest program de regulă cuprinde psihoterapia individuală a copilului și ședințe de parenting cu părinții.

Centrul nostru este dotat cu teste psihologice la standarde europene, iar psihologii clinicieni și psihoterapeuții de la Minnie Psychological Center concep și derulează programe individualizate de psihoterapie pentru copiii cu dificultăți emoționale și comportamentale.