Ce este consilierea psihologică?

Consilierea psihologică reprezintă un tip de intervenție psihologică ce se intinde pe o perioadă de timp de durată scurtă sau medie și are ca scop prevenirea sau remiterea anumitor probleme personale cognitive, emoționale sau/și comportamentale și restabilirea echilibrului psihologic. Consilierul psihologic asistă clientul în situații de criză personală, de impas existențial și în cazul apariției anumitor dificultăți de adaptare și integrare socială. Problemele abordate pot varia foarte mult de la individ la individ, și includ probleme de natură educațională, profesională, familială, socială, psihoemoțională etc.

Procesul de consiliere este considerat, în mod greșit, ca reprezentând un proces în cadrul căruia consilierul oferă sfaturi clientului din ipostaza de expert. În realitate, consilierul îl însoțește pe client pentru a conștientiza împreună problemele ce generează dezechilibrul psihic și cauzele ce au condus la apariția acestora, astfel încât să poată fi explorate și implementate o serie de soluții ce conduc spre o adaptare mai eficientă la realitate, deciziile acționale aparținând în exclusivitate clientului.

Consilierea psihologică este în cele mai multe dintre cazuri individuală, fiind oferită unei singure persoane la un moment de timp, însă se poate practica și consiliere de cuplu, de familie sau de grup, rezultatele fiind la fel de eficiente ca în prima ipostază.

Ce diferențiază consilierea psihologică de psihoterapie?

Consilierea psihologică și psihoterapia reprezintă două procese foarte similare, însă există unele aspecte ce evidențiază o diferențiere destul de clară între cele două, precum modalitatea de desfășurare, mijloacele utilizate, natura problematicilor și durata asistării. În timp ce consilierea are cel mai adesea un rol preventiv, psihoterapiei îi revine rolul curativ, iar volumul de cunoștințe necesare presupune, de regulă, o paletă mai largă. Specifice psihoterapiei sunt probleme precum cele din sfera sănătății psihice, a celei somatice și psihosomatice, tulburările alimentare, adictive, tulburările de identitate și cele de instinc sexual, trauma, pierderea etc. De asemenea, în timp ce consilierea se centrează preponderent pe problematica prezentă a clientului, psihoterapia implică și explorarea mai amplă a trecutului acestuia, precum analizarea așteptărilor cu privire la viitor.

În ceea ce privește durata asistării, psihoterapia reprezintă o intervenție ce presupune o durată de timp mai lungă, iar acest lucru se datorează faptului că problemele asistate au un grad de complexitate mai ridicat.

Comisia de Psihologie Clinică și Psihoterapie din cadrul Colegiul Psihologilor din Romania prezintă diferențierea dintre cele două tipuri de intervenții psihologice, punând accent pe faptul că acestea reprezintă două programe independente, astfel încât consilierea psihologică nu reprezintă o formă inferioară sau o subdiviziune a psihoterapiei. Competențele pentru cele două programe de formare sunt obținute separat și sunt accesibile doar absolvenților de psihologie și persoanelor asimilate acestei categorii profesionale.