Se întâmplă să vă îngrijoreze faptul că propriul copil se confruntă frecvent cu unele dintre următoarele probleme?

• Este implicat în conflicte și certuri cu dumneavoastră, cu alți membri ai familiei sau cu covârstnicii;
• Reușește în mod intenționat să vă supere sau să vă enerveze pe dumneavoastră sau pe cei din jur și obișnuiește să dea vina pe ceilalți pentru propriile greșeli de comportament;
• Întâmpină dificultăți semnificative atât în mediul școlar, cât și în cel social și în cadrul familiei, ca urmare a atitudinii sale negativiste și opoziționiste;
• Membrii familiei extinse sau prietenii critică uneori comportamentul copilului și lipsa dumneavoastră de control asupra acestuia;
• Frații copilului sunt indignați sau rușinați de comportamentul opoziționist al acestuia și au tendința de a se distanța de el;

Este posibil ca toate aceste comportamente caracterizate de furie și revoltă să vă facă să vă simțiți frustrați, obosiți și chiar confuzi, iar strategiile de disciplinare puse în practică tind să nu mai dea niciun rezultat semnificativ.

Toate aceste îngrijorări pot reprezenta indicatori ai tulburării opoziționismului provocator. Adesea, tulburarea menționată coexistă alături de alte tulburări neuropsihologice, astfel încât devine esențială realizarea unei evaluări amănunțite pentru a ne asigura că acest copil nu se confruntă și cu alte probleme de natură cognitivă, emoțională sau comportamentală (anxietate, depresie, dificultăți de învățare, ADHD, etc.).

Alături de a îi oferi ocazia de a fi evaluat psihologic în mod corespunzător și de a pune în practică recomandările de intervenție ulterioară formulate în urma psihodiagnosticului clinic, mai sunt și alte lucruri semnificative pe care le puteți face pentru copilul dumneavoastră, printre care și luarea în considerare a următoarelor indicații cu caracter general:

• Implementați cu consecvență un sistem de disciplinare structurat și consistent;
• Fiți atenți la tentativele copilului de a manipula situațiile în avantajul său și stabiliți împreună cu celălalt părinte strategiile de parenting adecvate, susținându-vă reciproc în punerea lor în practică;
• Învățați să diferențiați între fermitate (consecvență în implementarea unor strategii de disciplinare și concentrare asupra comportamentelor neadecvate) și severitate (atacarea personalității copilului și diminuarea încrederii în sine);
• Manifestați-vă empatia și compasiunea în locul furiei sau a dezamăgirii atunci când vă confruntați cu comportamentele problematice ale copilului și încercați să le corectați;
• Creați un plan de utilizare a strategiei “time-out” pentru momentele în care comportamentul opoziționist al copilului devine greu de gestionat; în acest mod, îi veți acorda ocazia de a se calma, pentru ca mai apoi să se poată reintegra în cadrul activității, recăpătând un comportament adecvat;
• Întrucât nu este posibil ca toate problemele să dispară spontan, puteți prioritiza o serie de comportamente inadecvate critice ale copilului pentru a fi modificate (de exemplu: lovirea, jignirea), definind în același timp comportamente alternative dezirabile (utilizarea unui limbaj corespunzător pentru a-și exprima emoțiile negative);
• Planificați-vă în avans reacțiile pe care le veți avea atunci când vă confruntați cu comportamentele negative ale copilului astfel încât să aveți capacitatea de a rămâne calmi și extrem de fermi în implementarea intervenției predeterminate;
• Colaborați și mențineți în permanență legătura cu cadrele didactice ale copilului dumneavoastră pentru a vă asigura că există o continuitate a aplicării strategiilor de disciplinare și a respectării acelorași reguli comportamentale, încurajând în tot acest timp performanța școlară;
• Creați o listă de recompense (de exemplu: folosirea calculatorului sau a tabletei, urmărirea unor programe TV) care să poată fi oferite atunci când copilul manifestă comportamente adecvate, cu mențiunea că accesul la aceste privilegii va fi restricționat în momentul în care cel mic se abate de la regulile de comportament stabilite;
• Monitorizați modul și durata pe parcursul căreia copilul folosește instrumentele media (calculatorul, tableta, internetul) și găsiți-vă timp pentru a privi la TV sau a viziona filmele lui preferate sau filme educative împreună cu acesta;
• În cazul în care copilul cu comportamente opoziționiste are frați sau surori, nu neglijați nevoia celor din urmă de a primi suport sau consiliere psihologică pentru a face față stresului emoțional de a trăi alături de un frate ce manifestă în permanență astfel de comportamente;
• Nu în ultimul rând, este important să vă protejați propria sănătate fizică, mentală și emoțională, menținând un echilibru ce vă va ajuta să fiți disponibili nevoilor copilului și să faceți față provocărilor zilnice la care vă expune acesta, prin respectarea orelor de somn, practicarea exercițiilor fizice și a altor activități ce reduc stresul, solicitarea și acceptarea ajutorului altor membri ai familiei sau al prietenilor și participarea la sesiuni de consiliere de familie.